Salutare!
Iubesc covrigii 😀
La fel ca şi mine, este posibil să ai celiachie.
Vreau să construim o comunitate în care să împărtăşim cât mai multe informaţii.
Impreuna vom descoperi că putem trăi oriunde şi făra gluten 😀
Aruncă o privire pe diagonală şi o sa ne cunoaştem mai bine 😉
Aşadar, presupun că ai reuşit să descoperi că sunt Silvia şi mă aflu printre persoanele diagnosticate cu celiachie. Un cuvânt complet necunoscut pentru unii însă foarte familiar pentru alţii. În cazul în care nu ştii despre ce este vorba, nu te îngrijora, nu se ia! 🙂
Cum am primit eu vestea că trebuie să renunţ la prietenii şi iubiţii mei covrigi şi nu numai? Nu prea bine. 🙁 Iniţial (mai exact 2016) a fost un şoc. Nu am avut niciun scut de protecţie care să îmi atenueze căderea. Şocul a fost şi mai puternic deoarece boala se manifesta prea puţin. Aveam deja de cel putin 8 ani câteva simptome specifice bolii celiace (lipsă de fier, pielea uscată, dureri articulare) dar ele nu îmi creau discomfort. Eram obişnuită să îmi spună mai toată lumea: “Vai, ce palidă eşti!” dar eu nici pe departe nu mă simţeam slăbită precum păream.
Cu toate ca îmi era greu să accept vestea am preferat sa o iau de buna. Nu am facut endoscopia. Îmi era frică de numa’! M-am conformat specificaţiilor spuse de medic doar timp de o săptamână. De ce? De fiecare dată când mergeam prin magazine şi vedeam cât de putine lucruri mai pot manca, efectiv îmi scădea moralul. Îmi era foarte dificil să mă obişnuiesc cu noul stil de viaţă. Îmi propusesem ca treptat să elimin glutenul din alimentaţie. Prietenia mea cu covrigii a început să se răcească. Am diminuat cantitatea pe care o mâncam dar nu i-am eliminat de tot. Asta pana in 2018, când am primit confirmarea diagnosticului prin intermediul endoscopiei.
DA! In 2018 am avut mai mult curaj :D. Aparent. Asta pentru că endoscopia a fost facuta cu sedare totală. Chiar dacă am avut o groază de emoţii, partea buna e că nu am simţit absolut nimic ;).
Totuşi de ce am fost atât de curajoasă? Aveam de multă vreme nişte dureri suspecte de spate iar doctoriţa de la reumatologie, după investigaţii amănunţite, a ajuns la concluzia că doar boala celiacă poate fi cauza.
Cu această ocazie, iată-mă astăzi cum îmi fac curaj să dezvolt acest blog prin care încerc să ajut oamenii care, la fel ca mine, trebuie să ducă o viaţă fără gluten. Vreau să fac asta prin articole cu informaţii cu şi despre gluten. Şi bineinţeles, prin reţete de Bunătăţi făra Gluten ;).
Sper să găseşti util acest blog. Pentru orice informaţii sau sugestii suplimentare legate de viaţa făra gluten mă poţi contacta la: silvia@bunatatifaragluten.ro .
Keep smile 🙂
Silvia