Poate că ți s-a întâmplat sau nu, dar atunci când știi că un film are la bază o întâmplare reală ești mai atras de el sau are un impact emoțional mai puternic. În baza acestui considerent, mi-ar plăcea să construim împreună o secţiune cu poveşti fără gluten. Ştiu că multe simptome nu au fost plăcute până la descoperirea bolii celiace sau orice altă formă de intoleranţă, dar cu toate acestea pe parcursul timpului, urmând stilul de viaţă corect totul a fost cu mult mai bine.
Scopul pentru care cred că sunt importante poveştile adevărate este de a încuraja pe cei noi diagnosticaţi că vor duce în continuare o viaţă normală. Eu dacă aş fi fost întrebată acum trei ani dacă pot renunţa la produse de panificaţie aş fi spus un NU categoric, aşa cum nu prea auzi la starea civilă 😀
Până îţi aduni curajul de a scrie şi povestea ta, te invit să citeşti relatările de mai jos.
Povestea ta contează, îi poate inspira pe alţii!
Raluca – 25 ani, Sighişoara
“De mică am fost tot anemică . Indiferent ce medicamente luam, tot atâta era. Aveam nişte dureri de stomac îngrozitoare şi diaree continua. Nimeni nu mi-a găsit nici o cauză. Diagnosticul era mereu gastrită. Anul trecut (2017) am rămas însărcinată şi din păcate, la 6 săptămâni, am pierdut sarcina. După câteva luni, am rămas din nou însărcinată. La 6 săptămâni am sângerat. Toată sarcina am stat la pat. Repaus total. La morfologia de trimestrul 2, medicul ne-a spus că nu îi dă nici o şansă fetiţei noastre. Moare până nasc, sau după ce nasc. Ne-a spus că are malformaţii şi o greutate foarte mică. Ne-a trimis la Cluj pt RMN fetal. Acolo ne-au spus că totul este în regulă. La 39 săptămâni, am mers la control şi, din păcate, nu îi mai bătea inimioara îngeraşului nostru. Mi-au provocat naşterea şi au trecut 4 luni de atunci (noiembrie 2018). O doamnă doctor mi-a dat să fac analizele pt boală celiacă şi mi-au ieşit pozitive. Am făcut şi endoscopia şi s-a confirmat diagnosticul. Cam de jumătate de an (mai 2019) ţin regimul fără gluten şi încă din prima luna am început să văd diferenţa. Eram tot timpul obosită, fără chef de viață, de dureri de stomac şi balonare ce să mai spun… de cum am început să ţin regimul, toate simptomele au dispărut. A fost greu până m-am obişnuit, dar merită efortul. Am noroc cu un soț extraordinar care mă susține. El nu are probleme, dar şi el mănâncă ca şi mine, fără gluten. Până şi el spune că se simte mai bine de când ţine regimul :)) şi acum aşteptăm din nou să vină bebe. Sperăm că de această dată să şi ajungă barza. Acum bebe se dezvoltă normal şi totul e bine, mulţumim lui Dumnezeu!”