Poate că ți s-a întâmplat sau nu, dar atunci când știi că un film are la bază o întâmplare reală ești mai atras de el sau are un impact emoțional mai puternic. În baza acestui considerent, mi-ar plăcea să construim împreună o secţiune cu poveşti fără gluten. Ştiu că multe simptome nu au fost plăcute până la descoperirea bolii celiace sau orice altă formă de intoleranţă, dar cu toate acestea pe parcursul timpului, urmând stilul de viaţă corect totul a fost cu mult mai bine.
Scopul pentru care cred că sunt importante poveştile adevărate este de a încuraja pe cei noi diagnosticaţi că vor duce în continuare o viaţă normală. Eu dacă aş fi fost întrebată acum trei ani dacă pot renunţa la produse de panificaţie aş fi spus un NU categoric, aşa cum nu prea auzi la starea civilă 😀
Până îţi aduni curajul de a scrie şi povestea ta, te invit să citeşti relatările de mai jos.
Povestea ta contează, îi poate inspira pe alţii!
Vocea Celiacilor 2025
Irina: Sunt mama unei fetițe de 6 ani care a fost diagnosticată cu boala celiacă în urmă cu aproape 2 ani. Adela a început să prezinte dureri de burtă foarte dese, stări de vomă și diaree încă de pe la 3 ani.
Alexandra: Viața cu boala celiacă nu e ușoară, dar e posibilă. Povestea Alexandrei, de la ani de suferință și diagnostic întârziat, la regăsirea echilibrului prin alimentație fără gluten și sprijinul comunității. Un carusel despre curaj, schimbare și speranță.
Lidia: O poveste sinceră despre viața cu boala celiacă, de la diagnostic la 1 an și 7 luni până la un stil de viață echilibrat și conștient fără gluten.
Mădălina: Povestea diagnosticării cu boala celiacă în UK, dificultățile revenirii în România și importanța sprijinului din comunitățile celiacilor.
Vocea Celiacilor 2018
Raluca: De mică am fost tot anemică . Indiferent ce medicamente luam, tot atâta era. Aveam nişte dureri de stomac îngrozitoare şi diaree continua. Nimeni nu mi-a găsit nici o cauză. Diagnosticul era mereu gastrită. Anul trecut (2017) am rămas însărcinată şi din păcate, la 6 săptămâni, am pierdut sarcina.