Viața unui celiac descoperit acum 25 de ani

Încep prin a sublinia că sunt celiacă din anul 2000, când aveam 1 an și 7 luni. Simptomele de diaree, dar și faptul că nu puneam în greutate de câteva luni au fost semne de întrebare pentru părinții mei. Până să ajung la medic, în spitalul județean, eram tratată pentru aceste simptome. Între timp, fiind slăbită și ca o legumă, am început să am și probleme neurologice, crize epileptice… Știu că mama îmi spunea că nici fontanela nu mi se închisese complet.

Ajunsă în spital, am fost tratată timp de câteva săptămâni bune (3-4) pentru cele menționate mai sus. Însă, într-o zi, un medic mai în vârstă, aflat în vizită, m-a trimis de urgență la Pediatrie 2 din Cluj-Napoca, pentru că eram în stare gravă și ei nu mai puteau face nimic pentru mine în Alba Iulia. El a fost primul care a suspectat ce aveam.

Subliniez că totul s-a petrecut acum mulți ani, când nu se știa aproape deloc despre boala celiacă sau despre intoleranța la gluten. Părinții mei, după ce am ajuns la Cluj și mi s-a făcut o endoscopie de urgență, au fost uimiți când profesorul Miu a confirmat boala celiacă. Mi s-au făcut și analizele de anticorpi, care au confirmat diagnosticul.

Ca o încurajare și un sfat, cred că este important să avem mereu cel puțin două opinii medicale, chiar dacă asta implică un cost sau o deplasare în alt oraș. Nu degeaba există orașe universitare și centre medicale mai dezvoltate. Iar în general, trebuie să avem mare grijă la alimentație, mai ales noi, cei care avem carențe sau probleme asociate.

Vreau să vă fac o comparație între ce a fost atunci și ce avem acum. Informația despre boala celiacă era aproape inexistentă — mama a găsit ceva doar în biblioteca spitalului și pe site-ul Institutului de Gastroenterologie din București. Astăzi, avem acces la foarte multe surse de informare — important este să le alegem corect, ideal din partea specialiștilor.

Și la capitolul produse lucrurile s-au schimbat mult. Pe atunci găseam produse fără gluten doar în unele farmacii din Cluj. Am avut norocul de a avea o familie care ne ajuta cu produse din Italia. Acum, putem găsi produse fără gluten atât în magazine fizice (aproape peste tot), cât și online. Un loc de informare sigur sunt grupurile de sprijin în care suntem activi, unde ne ținem la curent cu noutățile și primim ajutor, inclusiv din partea ARIG.

Familia și prietenii știu ce pot consuma și ce nu, sunt atenți, dar cel mai important este ca noi, cei cu boala, să fim 100% vigilenți și să verificăm tot.

Am făcut anual analize de anticorpi și numeroase endoscopii când eram mică. Acum fac doar analizele și, bineînțeles, respect regimul alimentar destul de strict… aici e o alegere personală cât de strict vrei să fii.

Sunt conștientă de diferențele dintre trecut și prezent. Sper ca fiecare să înțeleagă că nu e capăt de lume, nu e o tragedie — este doar un regim alimentar, și cu speranța că vor veni zile mai bune. Există viață și fără gluten, putem fi bine… chiar dacă vor mai apărea probleme, cum este și cazul meu.

Cred că fiecare descoperim câte ceva despre corpul nostru. Uneori, el ne transmite „Ia o pauză”. Personal, trebuie să iau o pauză de la prea mult telefon și prea mult dulce (chiar dacă e fără gluten). Sper să nu vă descurajați și să vă acordați timp pentru a accepta boala, pentru a conștientiza răul care trebuie prevenit și pentru a ne iubi așa cum ne-a lăsat Dumnezeu — chiar și cu această boală sau alergie.

Sănătate multă tuturor și sper că v-am făcut măcar puțin mai atenți și mai recunoscători. Avem acum multe binecuvântări și multe oportunități de a fi în siguranță.

Descoperă și alte povești chiar aici.