Stil de viaţă fără gluten. Să înceapă numărătoarea: unu… Un an de la confirmarea diagnosticului, un an de regim fără gluten, un an de când am o nouă viaţă. Ştiu să număr şi mai departe, dar asta îţi demostrez la anul 😉 .

Expoziţiunea

Îmi aduc aminte ziua în care am fost la spital să îmi iau rezultatul biopsiei. Dimineaţa devreme mergeam spre clinică, cu gândul că aceasta este ultima mea şansă ca rezultate de sânge să fie greşite. Dar nu a fost să fie, aşa că nu am avut de ales decât să apas butonul de stop mod de viaţă unu şi start mod de viaţă doi: gluten free for life.

Nu aş putea spune că anul a trecut foarte greu. Consider că totul a fost bine şi am reuşit să mă adaptez noului stil. Totuşi, frustrările nu a trecut definitiv. Cel mai adesea apar când mă sunt lihnită şi aş vrea să pun mâna pe primul produs ce îmi este în cale. Dar acest lucru nu se mai poate acum. Aşa că încerc să fiu conştiincioasă. Ori de câte ori plec la drum spre locuri necunoscute, din bagajul meu nu lipsesc produsele gluten free.

Hai să vezi cam cum a decursul primul meu anişor.

Intriga

Martie 2018 – faţă în faţă cu realitatea

La spital după rezultate: asistenta a refuzat iniţial să îmi ofere rezultatul pentru a nu-l interpreta greşit. În cele din urmă l-am primit şi l-am deschis: confirmare – boală celiacă Marsh 2. Ultima mea speranţă tocmai se risipise.

Ajung la serviciu – onomastica unei colege. Asta a venit la pachet cu un birou plin cu prăjiturile mele preferate. Ghinion pentru mine, noroc pentru colegii mei – se vor bucura de o porţie mai generoasă. Nu mi-a fost absolut deloc uşor, dar am vrut să îmi dovedesc că pot, iar pentru sănătatea mea nu voi face rabat pentru o prăjitură cu gluten.

Desfăşurarea acţiunii

Aprilie 2018 – prima vacanţă fără gluten la pacheţel

Am fost convinsă că mă voi descurca de minune în week-end-ul petrecut în Bulgaria. Am plecat cu un pachet voluminos de biscuiţi fără gluten cu unt de arahide, sandwich-uri cu pâine fără gluten şi cu ceva legume.

Fericirea a ţinut o zi, deşi în poveşti se fabulează că ar fi până la adânci bătrăneţi. De ce? Momentul adevărului a fost seara, când am ieşit în oraş să mâncăm. Am încercat să îi povestesc chelnerului cum stă treaba cu glutenul, dar nu prea mi-a ieşit. M-am ales cu o friptură în sos ce conţinea „doar puţină făină” după spusele acestuia. Când am văzut mâncarea şi am auzit aceste vorbe a început drama 🙁 Până la urmă am decis că un gratar este sigur pentru mine. Şi a fost. Măcar am plecat acasa cu burta plină, iar prietenul meu cu o a doua porţie de mâncare.

Iunie 2018 – Gluten Free Camp #2

Gata cu drama! Nu sunt singura persoană ce se confruntă cu acestă boală autoimună. În luna iunie am avut ocazia să întâlnesc alte 15 persoane diagnosticate cu boală celiacă în cadrul taberei Gluten Free Camp #2. Mi-am dat seama că sunt un caz fericit pentru că nu am reacţii urâte în cazul în care accidental intru în contact cu glutenul. Au fost 5 zile splendide, care s-au lăsat cu urmări: PRIETENI NOI. E atât de bine să ai persoane apropiate cu care să îţi împărtăşeşti trăirile.

August 2018 – primele efecte de la adoptarea noului stil

Nici nu ştiu cu ce să încep. Kilogramele sau valorile analizelor? La unele am ieşi pe plus, la altele pe minus. Fericire mare Transglutaminaza tisulara Ac IgA a scăzut surprinzător de la 250 U/ml la 38 U/ml.

Da e de bine! Chiar foarte bine aş putea spune. Oare de bine au fost şi cele 10 kg acumulate în jumătate de an? Pentru psihicul meu, nu chiar. Dar asta nu m-a împiedicat să plec fericită în vacanţa de vară.

Aaaa…să nu uit. Un eveniment tare important în această lună: apariţia blogului.

Decembrie 2018 – vacanţa mare cu mult orez

Această lună pentru mine se transformă în ultimul timp în vacanţa mare. Nu de 3 luni cum era în timpul şcolii, dar măcar de 3 săptămâni. Vreo diferenţă? Doar cuvântul ce precede cifra 3. Nu-i mare lucru 😀

Scuze! M-am pierdut în amănunte. Vacanţa am petrecut-o în Sri Lanka. A fost superb! Cu excepţia a două incidente, am reuşit să stau departe de gluten şi să mănânc bine şi sănătos. Orezul cu legume şi peştele la grătar au fost „vedetele” din farfurie.

Faptul că totul a decurs perfect a fost confirmat de ultimele analize, efectuate în luna februarie. Din nou valori şi mai mici ale transglutaminazei tisulare Ac IgA. Iar fierul şi hemoglobina nu au mai fost de ani buni aşa, adică de cel puţin 10 ani. Hai că e de bine. Glutenul se pare că fuge din calea mea prin vacanţe.

Martie 2019 – tăierea moţului

După un an, ce nu a fost atât de chinuitor pe cât mi l-aş fi imaginat, mă declar fericită şi multumită că am descoperit la timp boala celiacă. Sunt plină de viaţă şi sănătoasă fără să fi înghiţit un pumn de medicamente.

Punctul culminant

Fericirea mea nu constă doar în atât.

• Sunt fericită pentru că persoanele apropiate îmi înţeleg noul stil de viaţă.
• Sunt fericită pentru că această patologie mi-a dat curajul să construiesc acest frumos proiect Bunătăţi fără gluten.
• Sunt fericită că am devenit un „mini-cofetar”. Desigur fără ghilimele nici nu m-aş prezenta ca fiind cofetar. Nu de alta dar majoritatea reţetelor mele sunt inspirate de la adevăraţii cofetari.
• Sunt fericită pentru că mi-am făcut prieteni noi.

Că tot am adus vorba de prieteni. Pe blog au apărut reţete de la câteva prietene celiace: Violeta Borsa, Stela Dinica şi Nela Zaharia. Nu le cunosc pe toate în realitate. Dar pentru sprijinul oferit le consider prietene şi le mulţumesc pentru ajutor.

Deznodământ

Dacă vrei şi tu să îţi împărtăşeşti experienţa culinară, dă de veste!

Dacă eşti dornic să povesteşti despre noul stil de viaţă, dă de veste!

Pregătesc o secţiune nouă cu poveşti. Sunt sigură că persoanele recent diagnosticate cu boală celiacă ar aprecia foarte mult poveştile şi ar vedea că nu este chiar atât de rău.

Gata cu vorbăria! Te aştept să îmi scrii 🙂