Îmi amintesc că eram în prima sesiune la facultate și aveam arsuri la stomac (probabil și din cauza stresului), mă balonam din „orice”, ceea ce îmi producea mult disconfort. La primele investigații în România am primit ca diagnostic gastrită, însă nu îmi amintesc să fi făcut investigații prea amănunțite. Apoi, când m-am mutat în UK, a urmat un proces îndelungat de analize și vizite la spitale, căci durerile erau insuportabile, în urma cărora mi s-a recomandat să fac o endoscopie. Nu știam prea multe detalii, eram destul de confuză, însă am acceptat și mi-am făcut programare (acolo toate investigațiile sunt gratuite, doar că durează mult până ajungi la specialiști).
Îmi amintesc când am primit scrisoarea acasă cu diagnosticul de celiachie (nu auzisem niciodată de acest cuvânt), am recitit-o de câteva ori pentru a înțelege despre ce e vorba și apoi am fost chemată la medicul gastroenterolog pentru a-mi spune exact ce am de făcut mai departe. Am primit câteva sfaturi de bază, site-uri de pe care mă pot documenta și chiar vouchere pentru produse specifice dietei fără gluten. Sincer, mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu diagnosticul și cred că abia după un an am luat în serios dieta strict fără gluten. Bineînțeles că în timp am văzut îmbunătățiri (luni bune după ce am scos de tot glutenul din dietă), însă tot am mai făcut încă o endoscopie și colonoscopie pentru că încă aveam simptome (dureri și arsuri, balonare, flatulență, scaune proaste). Acolo eram chemată de două ori pe an pentru analize și investigații specifice bolii celiace.
Când am revenit în România acum 5 ani, mi-a fost foarte greu, căci erau foarte puține produse etichetate GF. Cel mai dificil mi se pare și acum să ies în oraș și să mă bucur de o mâncare alături de cei dragi, căci în Iași nu există nicio locație pentru persoanele celiace (știu doar o cofetărie care nu folosește gluten, însă unele ingrediente pot conține urme de gluten). Cel mai mult mă folosesc de articole în limba engleză, site-ul celiaci.ro și comunități pentru persoanele celiace pentru a afla despre produsele FG din marile magazine, dar și despre ce locații mai sunt prin țară, safe pentru persoanele celiace – precum e și comunitatea ta, Silvia, și tare mă bucur să fac parte din ea.
Ca mesaj pentru cei nou diagnosticați este să se informeze din surse sigure, să citească ingredientele fiecărui produs, să descopere comunități ale persoanelor celiace pentru a vedea că nu sunt singuri și că da, încă este tare greu în România cu acest diagnostic – și din punct de vedere mental, dar mai ales financiar.

Descoperă și alte povești chiar aici.